Întregul spaţiu al Ciucului de Sus, că este o regiune păstrătoare de tradiţii, însă parcă satul Sândominic îşi păstrează într-un mod mai reprezentativ tradiţiile, datinile populare, dansurile, şi muzica populară.

 În sat funcţionează un mic muzeu, care prezintă atât modul de construcţie a caselor de odinioară, cât şi interioarele şi materialele textile specifice localităţii. Un bun exemplu pentru păstrarea tradiţiilor îl constituie festivalul cânepii care se organizează deja în mod tradiţional. Biserica romano-catolică a satului a fost construită în anul 1798. Înainte de această dată şi locuitorii Sândominicului mergeau la biserica de la Tomeşti, şi era o vreme când cele două sate aveau un singur preot.

 Intrarea principală a bisericii de azi, respectiv ancadramentul cioplit în piatră al uşii sacristiei datează din secolul al XI-lea. Din secolul al XII-lea datează cristelniţa cioplită în piatră în stil roman, precum şi vasul cu apă sfinţită. Din secolul al XV-lea datează aceea statuie a ”Fecioarei cu Pruncul Isus”, care este o creaţie a şcolii de sculptură de la Şumuleu şi care are trăsături similare cu cele ale altor statui ale Fecioarei din regiunea Ciucului. Din biserica veche s-au păstrat şi câteva casete picate, dar şi tabloul altarului cu aripi.

 Totodată, în biserica actuală se găsesc şi opt statui care înfăţişează diferiţi sfinţi. La Sândominic s-a născut un om excepţional din Transilvania, episcopul de la Alba Iulia, Márton Áron. Pe zidul interior al bisericii, pe partea stângă, lângă intrarea laterală, o spectaculoasă sculptură în relief din fier forjat înfăţişează trăsăturile episcopului, care a fost botezat în această biserică.

 În apropierea satului, în locul numit Pásztorbükk a fost ucis de către secui la data de 31 octombrie 1599 cardinalul Báthori András, principele Transilvaniei. Din cauza acestui asasinat papa Clement al VII-lea a blestemat comuna. La locul crimei a fost ridicată o cruce în 1816, care astăzi se află lângă zidul interior al bisericii, iar la Pásztorbükk s-a contruit o capelă. Comunitatea pocăită comemorează anual acest eveniment cu o slujbă.